Mai mult am fost departe de cei iubiți ai mei
și numai Tu știi Singur Isuse ce-au tras ei,
acum când sunt la Tine cei ce m-au plâns cu greu,
despăgubește-i Doamne, de tot ce nu pot eu.

Mai mult am mers cu lacrimi pe urma Ta Isus
și numai Tu știi Singur ce cruce grea am dus...
Acum când pân-la capăt mai am așa puțin,
despăgubește-mi Doamne furtuna cu senin.

Mai mult m-am dus cu foame Cuvântul semănând
și numai Tu știi Singur ce greu muncești flămând,
acum când vezi crescându-Ți frumosul rod cules,
despăgubește-mi Doamne suspinul la cules.

Mai mult am stat cu fiare prin crăpături pustii
și ce viață-i asta, Tu numai poți să știi...
Acum când și pustia e-aproape de sfârșit,
despăgubește-mi Doamne cântând ce-am pătimit.

O, știu Isus că vine un timp să-mi pară rău
că n-am purtat mai multe poveri pe drumul Tău,
că inima mea alte despăgubiri cerea,
când Tu ești nesfârșită Despăgubirea mea!